Cum ne-am cunoscut

Destinul ne-a adus împreună printr-un proiect de muncă, dar inima noastră s-a întâlnit cu adevărat după o escapadă la munte. În acele momente de liniște și aer curat, am început să ne descoperim cu adevărat. De atunci, fiecare zi a fost o continuare a acelei povești începute la înălțime, iar dragostea noastră a crescut, a înflorit și nu a mai avut nevoie de niciun alt început.

Cererea

Pe acest deal liniștit, cu ceața coborând peste vale și vuietul îndepărtat al lumii pierzându-se jos, am cerut-o în căsătorie. Turnul alb al bisericii ne-a fost singurul martor, contrastând cu verdele adânc al colinelor Madeirei. Urcasem pe drumurile șerpuitoare râzând, inimile ușoare, dar când am ajuns aici, s-a lăsat o liniște perfectă.

I-am luat mâna, simțindu-i căldura în aerul rece, și, în timp ce norii ne învăluiau, creând un colț de lume doar al nostru, am întrebat-o.

Ochii ei, întâi plini de uimire, s-au umplut apoi de certitudine, iar răspunsul a venit sub forma unui zâmbet și a unui „da” hotarat, în timp ce lumea părea să se oprească în jurul nostru.